Am vrut sa rescriem noi povestea acestei aventuri, dar am decis sa o publicam asa cum a fost scrisa de echipa 321Sport. Am ales aceasta varianta pentru ca este imposibil sa retraiesti aventura in care au pornit.
The Speed Project, început în 2014, este una dintre cele mai frumoase (și nebune curse din lume), se aleargă de la Los Angeles la Las Vegas (550 de kilometri) în echipe de câte 6, în ștafetă.
Despre competiția originală…
- Fără traseu prestabilit. Fiecare echipă își face strategia de cursă și nu contează cum ajunge din punctul A (Los Angeles) în punctul B (Las Vegas)
- Nu există reguli.
- Câștigă echipa care ajunge prima la linia de finish.
Anul acesta, din cauza pandemiei de Covid-19, organizatorii au fost nevoiți să transforme conceptul original într-o experiență cel puțin inedită, dar care să conecteze sportivii din comunitățile de alergare din întreaga lume: echipe de alergători din întreaga lume care să se organizeze singure, într-un mod cât mai creativ și adaptat la situația actuală.
Mulți probabil s-ar fi așteptat ca TSP să fie amânat pentru 2021, însă noi am fost în culmea fericirii când am aflat că TSP are un concept adaptat la vremurile în care trăim pentru că oricum noi visam încă de prin 2017 să mergem în America pentru a lua parte la acest fenomen.
Cu cât ne gândim mai mult, cu atât ajungem la concluzia că această experiență a fost gândită pentru noi și a și venit la momentul potrivit: alergare neconvențională, care ne provoacă și care ne face să gândim out of the box, care ne oferă ocazia să fim îndrăzneți și poate și puțin nebuni.
Așa că în loc să ne întrebăm cum ar fi să fim prima echipă românească, echipa 321sport la TSP DIY, care aleargă pe 5 și 6 septembrie în același timp cu alte running crew-uri din toată lumea, am trecut la acțiune și, cu ajutorul prietenilor de la Kvantum Sport, distribuitor oficial Under Armour în regiunea balcanică, am început organizarea întregii nebunii. A fost de ajuns să lansăm anunțul: ne căutăm echipă pentru TSP DIY Romanian Edition! The rest is HISTORY, baby!
Am plecat de vineri spre Baia Mare în ceea ce numim noi acum ”trocarici” (inside joke!), adică o autorulotă în care urma să dormim, să ne schimbăm, să mâncăm pe rând. Am dat startul sâmbătă, la ora 05:15 prin căpitanul nostru, Radu Restivan, care a alergat 24 de kilometri dintr-o răsuflare și i-a predat ștafeta lui Ștefan Jingă la Copâlnic-Manastur la ora 07:15.
Au urmat încă 20 de kilometri alergați de Ștefan, care i-a predat ștafeta lui Ciprian, acesta din urmă ducându-ne mai departe spre Dej și Gherla. S-a alergat pe rând pentru că a fost obligatoriu ca un singur alergător din echipă să fie pe traseu.
Sâmbătă, în jurul orei 10:30, aveam deja 80 de kilometri alergați, după ce Monica și Kami au rupt norma și au dus povestea mai departe în Sălătruc, Cluj.
Căldura avea de gând să-și facă simțită prezența, însă ne așteptam la asta, așa că ne-am hidratat foarte bine și ne-am dat cu cremă de soare. Cu toate astea, Radu ne-a arătat tuturor ce tip de lider e și a alergat puțin peste 20 de kilometri în drumul lui de la Cășeiu la Gherla.
La Gherla am bifat primii 100 de kilometri din cei 550 pe care ni i-am propus și vorba aceea, mai era mult până departe. Am știut în ce ne băgăm, însă energia pe care ne-ați transmis-o și prezența cu care ne-ați motivat și mai mult, ne-au ținut constant cu zâmbetul pe buze și încrezători pentru următorii 450 de kilometri.
Și cum vă spuneam mai sus de încurajările, mesajele și prezența voastră, aici apar primii oameni pe traseu alături de noi, mai exact la Sucutard, județul Cluj. Mai întâi fratele lui Ciprian și Adrian Domșa, cărora le mulțumim din suflet pentru toată susținerea de pe traseu. Sigur astea-s amintiri ce nu vor fi uitate niciodată!
Dar, după cum era de așteptat, venea întunericul peste noi, oboseala începea să-și spună cuvântul, ne propusesem să ajungem la Agnita pe la 8:00. Și ce credeți?! Au apărut acești oameni minunați, Paul și Gabi, pe biciclete, ce ne-au însoțit de la Bujor la Luduș, apoi au continuat să pedaleze pe lângă Alin.
Duminică, ora 7:00, ne prinde in the middle of nowhere, cu 265 de kilometri alergați, dar foarte aproape de centrul țării, Agnita, unde avea să ne aștepte o gașcă foarte faină! Și ne gândeam deja la cea mai spectaculoasă și grea parte a zilei pentru că urma Transfăgărășanul.
Pas cu pas, ne apropiam de Transfăgărășan. Rupți de oboseală, însă pregătiți pentru cea mai frumoasă, dar și cu cea mai mare diferență de nivel porțiune din această nebunie. Și cum o poză face cât o mie de cuvinte, vă lăsăm să le savurați, ca apoi să citiți ce ne-au împărtășit protagoniștii acestei curse istorice.
Alin: ”Am alergat 92.15 de kilometri în 7 ture, timp de 8 ore și 40 de minute, tot traseul a fost 585,35 de kilometri. Cifrele nu spun nimic fără să trăiești pe pielea ta… planurile nu au nici o legătură cu real life. Am trăit experiența aia hard, la limită? DA! Aș mai face așa ceva? DA!”
Kami: ”Este destul de dificil să fac un sumar cu toate emoțiile și experiențele prin care am trecut. Cert este însă, că atunci când realizezi în ce experiență deosebită ești angrenat, nu mai rămâne loc de scuze. Ești ancorat în moment și trăiești la cea mai mare intensitate totul. Îți găsești motivație și resurse din orice și te trezești că ești alt om. Te simți norocos, te simți puternic și implicat în ceva care te va marca mulți ani de acum înainte.”
Ciprian: ”Acum că s-a terminat cu bine, că adrenalina s-a mai dus, pot să spun că tot ce s-a întâmplat a fost mai presus decât o nebunie, a fost o experiență de viață intensă, cu multe, multe învățăminte. Mi-a fost dat să cunosc oameni incredibil de faini, oameni cu suflet mare cu adevărat. Aș repeta oricând experiența!”
Monica: ”Nu pot decât să mă bucur și să îi super mulțumesc lui Radu că m-a ales să fiu în această echipă! Probabil, colegii mei de “suferinta” (Kami, Alin, Ciprian, Ștefan) înțeleg sentimentul, dar chiar nu poți transpune în cuvinte bucuria că am făcut parte din echipa asta! Și că tot ziceam de colegi… unul mai nebun ca altul! Știu clar că am ars cel puțin la fel de multe calorii de la râs ca și de la alergare! Măi oameni, crize de râs! Am și reclamații… vezi, doamne, nu puteau ei să se odihnească pe motiv că se zgâlțâia rulota de la râsul meu!”
Ștefan: ”Am alergat 105 kilometri din cei aproximativ 585,35 de kilometri și 5.429 de metri diferență de nivel. Pot spune că a fost cea mai tare experiență pe care am trăit-o până acum și da, e o cursă care merită făcută și la anul cu siguranță, dar până atunci urmează Tura de Vis Winter Edition, o ocazie perfectă să te autodepășești și să simți entuziasmul, determinarea și vibe-ul lui Radu Restivan și al familiei 321sport!”
Radu: ”The Speed Project este un vis vechi de-al meu, iar momentul în care am văzut anunțul că se poate organiza oriunde în lume, din secunda următoare am știut că vreau să facem istorie cu ideea asta. Am petrecut zile bune pentru a gândi un traseu cât mai frumos, care să reprezinte distanța dintre Los Angeles și Las Vegas, adică aproximativ 550 kilometri. La final am ales să plecăm de la Baia Mare, iar în procesul de selecție am încercat să aleg oamenii care sunt pregătiți din punct de vedere fizic, dar care să poată duce această nebunie și cu partea psihică. Ceea ce s-a întâmplat pe traseul de la Baia Mare până la București mi se pare că a devenit istorie pentru alergarea din România pentru că împreună am reușit să facem ceva cu adevărat memorabil! Nimic din toate acestea nu s-ar fi întâmplat fără această echipă fantastică, vreau să le mulțumesc tuturor alergătorilor (Kami, Monica, Alin, Ciprian, Ștefan) pentru efortul fantastic depus, dar mai ales pentru sufletul pus în acest proiect! În plus, vreau neapărat să le spun celor care ne-au ajutat pe traseu (Sandu, Adi Domșa, Viorel, Gabi, Paul și mulți alții) că fără ei lucrurile acestea nu ar fi fost posibile. Fraților, ați fost fantastici! Ideile grozave nu se fac în Powerpoint, ci în viața reală, iar voi toți ați fost actorii unei experiențe cum nu s-a mai văzut!”
Pe parcursul acestor 4 zile, am primit sute de mesaje, am întâlnit pe traseu oameni care au venit special să alerge sau să pedaleze alături de noi, în special pe timp de noapte, când totul era mai dificil și mai provocator.
Ne-am dorit să transformăm TSP DIY într-un eveniment emblematic pentru toată România și credem că am reușit. Ne-am bucurat în totalitate de experiență și nu doar că am făcut întreg traseul, ba chiar l-am depășit. Înainte de cursă, eram convinși că va fi experiența vieții noastre!
Mulțumiri tuturor celor care au fost alături de noi, atât pe traseu, cât și cu sufletul! Au contat enorm toate încurajările voastre!
